BAD WRITERS CEMETERY - Disputa Scriitorilor

LoveKey · Administrator Data inscrierii: 29/Oct/2007 Mesaje: 5

1.1. Totul este despre „ Cine”. Ce este „Cine”.

Dacã nu poþi crea caractere care sunt vii în imaginaþia cititorului, nu poþi crea un roman al naibii de bun. Caracterele sunt pentru un romancier ca scândurile pentru un tâmplar ºi cãrãmizile pentru un zidar. Caracterele reprezintã materialul din care un roman este construit.
Caracterele ficþionale – homo fictus – nu sunt în nici un caz identice cu oamenii reali, din carne ºi oase – homo sapiens. Un motiv pentru acest fapt este acela cã citititorii îºi doresc sã citeascã despre excepþional mai degrabã decât despre terestru, obiºnuit. Cititorii cer ca homo fictus sa fie mult mai arãtos sau mai urât, crud sau nobil, rãzbunãtor sau iertãtor, curajos sau laº, ºi tot aºa, decât oamenii reali sunt. Homo fictus are pasiuni arzãtoare ºi furii reci; el cãlãtoreºte mai mult, se luptã mai mult, iubeºte mai mult, se schimbã mai mult, face mai mult sex. Mult mai mult sex. Homo fictus are mai mult din toate. Chiar dacã e urât, prost ºi plictisitor, el va fi mult mai extrem în urâþenia, prostia ºi felul lui plictisitor de a fi decât omologul sãu din viaþa realã.
Oamenii reali sunt schimbãtori, încãpãþânaþi, contrazic lucruri despre care se ºtie sigur cã sunt adevãrate – fericiþi un minut, disperaþi în urmãtorul, cu timpul emoþiile lor se schimbã aproximativ la fel de des cât îºi trag respiraþia. Homo fictus pe de altã parte poate fi complex, volatil, chiar ºi misterios sau ciudat, dar el este întotdeauna sondabil (mãsurabil – emoþiile lui pot si simþite ºi mãsurate ). Când nu este, cititorul închide cartea ºi asta este tot.
Un alt motiv pentru care cele douã specii nu sunt identice este acela cã, din cauza spaþiului limitat, homo fictus este mai simplu, la fel cum viaþa este mai simplã într-o povestire decât în viaþa realã.
Dacã începi sã pui pe hârtie tot ce îþi vine în minte cât timp scrii, sã zicem, mâncatul micului dejun dimineaþa, ai putea umple extrem de mult volum – dacã incluzi toate milioanele de simþuri ºi impresii, emoþii, gânduri, ºi imagini care danseazã prin capul tãu. îndată ce descrie viaþa unui caracter ficþional, un romancier trebuie sã aleagã pentru a conține doar acele impresii, gânduri, reflecþii, senzaþii, sentimente, dorinþe, ºi aºa mai departe, care duc la motivaþiile caracterului, expansiunea lui ºi luarea decizilor lui – acele aspecte ale caracterului care vor afecta felul în care va face faþa dilemelor cu care se confruntã în povestire.
Rezultatul acestui proces de selecþie este formarea caracterului “Cine”, ºi chiar dacã este asemãnãtor cu un om din viaþa realã, nu este în întregime o fiinþã umanã. Homo fictus este o abstracþie menitã sã proiecteze esenþa, dar nu totalitatea lui Homo sapiens.

LoveKey · Administrator Data inscrierii: 29/Oct/2007 Mesaje: 5

1.2. Totul este despre „ Cine”. Subspecii ale lui Homo fictus.

Existã douã tipuri de Homo fictus. Cel simplu este numit „plat” sau „unidimensional”. Aceste caractere sunt folosite pentru pãrþile nesemnificative. Ei apar, spun câteva cuvinte ºi asta este tot. Ei sunt chelneri, oameni care împart ziare, gardieni la uºa unei clãdiri, barmani, hamali, etc. Ei pot fi coloraþi sau neinteresanþi; pot sã aibã un indice emoþional înalt sau pot fi liniºtiþi; interesul cititorului pentru ei este scurt. Ei sunt uºor etichetaþi ca niºte caractere care par aibã o singurã trãsãturã: ei sunt ori lacomi, ori pioºi, ori laºi, ori servili, ori obsedaþi sexual, ºi aºa mai departe. Ei pot uimi, lãmuri cititorul un lucru, sau amuza pentru un moment, dar ei nu au destulã putere sã capteze interesul cititorului pentru o perioadã relativ lungã de timp. Ei nu sunt persoanje adâncite; scriitorul nu exploreazã motivele pentru care fac unele lucruri sau conflictele lor interioare – îndoielile lor, aºtepãrile lor, sentimentele de vinã. Atât timp cât caracterle unidimensionale sunt utilizate doar pentru rolurile minore în romanul tãu, este bine. Dar când sunt folosite pentru roluri principale, spre exemplu banditul principal, scrierea dramaticã se transformã într-o melodramã.
Al doilea mare tip de caractere este numit „rotunjit”, „materializat total” , sau „tridimensional”. Toate caracterele tale principale din romanul tãu ar necesită sã fie de acest tip, chiar ºi bandiþii. Caracterele rotunjite sunt greu de etichetat (greu de ghicit). Ei au motive complexe, dorinþe contradictorii ºi trãiesc cu pasiuni ºi ambiþii. Ei au comis mari greºeli ºi s-au nãscut cu suferinþe atroce; Ei sunt plini de îngrijorãri, necazuri ºi cereri nesatisfãcute. Cititorul simte dominant cã persoanjele eu existat cu mult anterior ca romanul sã înceapã, au trãit din abudenþã ºi au trãit din plin. Cititorii îºi doresc sã se familiarizeze cu astfel de personaje pentru ca ele sunt persoanjele despre care se meritã sã ºtii.

LoveKey · Administrator Data inscrierii: 29/Oct/2007 Mesaje: 5

1.3. Construcþia minunatelor, caractere rotunde, sau, Cum sã te joci de-a Dumnezeu

George Baker, în Tehnica Dramaticã (1919), afirmã cã “drama intensã depinde de o stãpânire fermã ºi o prezentare bunã a unui caracter complicat...astfel vechea afirmaþie “Cunoaºte-te pe tine însuþi” devine pentru dramaturgi “cunoaºteþi caracterele pe cât mai bine posibil.”
Atunci, cum sã reuºeºti sã îþi cunoºti caracterele “cât mai bine posibil”?
Lajos Egri, în cartea sa fundamentalã ºi remarcabilã, Arta Scrisului Dramatic(1946), descrie un caracter rotund ca fiind tridimensional. întâia dimensiune se numeºte fiziologic; a doua, sociologic; a treia, psihologic.
Mărimea fiziologicã a unui caracter conține greutatea lui, înãlþimea, vârsta, sexul, sãnãtatea ºi aºa mai departe. Unde ar fi fost Jim Torphe, de exemplu, dacã s-ar fi nãscut cu un picior strâmb? Sau Marilyn Monroe, dacã ar fi avut pieptul plat? Sau Hank Aaron, dacã ar fi avut o mânã zbârcitã? Sau Barbra Streisand, un glas slab? Evident, nu numai alegerile profesiilor lor are fi fost afectate, dar personalitãþile lor ar fi fost diverse deasemenea. Drãguþ sau urât, scund sau înalt, slab sau gras – toate aceste trãsãturi fizice afecteazã calea prin care un caracter este dezvoltat, la fel cum trãsãturile fizice afecteazã oamenii reali.
Societatea modeleazã caracterul nostru dupã aparenþe, mãrime, sex, muºchi, nuanță pielii, cicatrice, deformitãþi, anomalii, alergii, stare, facere, ritmul vocii, mirosul respiraþiei, tendinþa de a transpira, ticuri nervoase ºi gesturi ºi aºa mai departe. O fatã minionã, gingaºã, cu pãrul ca aurul ºi ochi albaºtri ºi mari creºte cu aºteptãri perfect distincte despre ce va face în viaþã decât sora ei cu nas ascuþit ºi ochii ca de insectã. Ca sã dezvolþi un caracter complet rotund, trebuie sã înþelegi complet fiziologia personajului.

A doua din cele trei dimensiuni Egri ale caracterului este cea sociologicã. Care este clasa socialã a caracterului? În ce fel de vecinãtate a crescut? Ce fel de ºcoalã a frecventat? Cel fel de convingeri politice a cãpãtat? Ce bisericã i-a hrãnit sufletul, dacã este vreuna? Care au fost atitudinile pãrinþilor sãi faþã de sex, bani, viitor? I-a fost datã libertate deplinã sau deloc? A fost disciplinat slab sau sever? Are mulþi prieteni sau puþini; ce fel de prieteni sunt? Un bãiat de fermã din Missouri a crescut în altã þarã decât un copil din Harlemul spaniol din New York. Pentru a înþelege un caracter complet trebuie sã fii capabil sã urmãreºti originea trãsãturilor sale pânã la rãdãcinã. Caracterul uman este cãlit (forjat) de climatul sociologic în care omul este crescut ºi educat, chiar dacã este un om real sau un caracter fictiv. Dacã romancierul nu înþelege dinamica dezvolatãrii caracterului, motivaþiile personajului nu vor fi înþelese pe deplin. Motivaþiile caracterului sunt cele care produc conflictul ºi genereazã tensiunea narativã pe care romanul tãu trebuie sã o aibã dacã vrea sa reuºeascã sã menþinã atenþia cititorului.

Psihologicul, a treia dimensiune Egri a unui caracter, este materialul finit dimensiunilor fiziologic ºi sociologic. În interiorul psihologicului gãsim fobii ºi manii, complexe ( obsesii ), temeri, îngrijorãri, sentimente de vinovãþie sau de dorinþã, închipuiri ºi aºa mai departe. Măsură psihologicã cuprinde lucruri ca IQ, aptitudini, abilitãþi speciale, siguranþã de sine, mentalitate (mod de gîndire), iritabilitate, sensibilitate, talente ºi aºa mai departe.
Pentru a scrie un roman nu e nevoie sã fii un psiholog. Nu trebuie sã citeºti Freud sau Jung sau Dragã Aby, nu trebuie sã fii capabil sã faci diferenþa dintre un psihopat ºi un schizofrenic. Dar trebuie sã fii un student a naturii umane ºi sã dobândeºti înþelegerea asupra unor lucruri ca, de ce oamenii fac ceea fac ºi spun ceea ce spun. Încearcã sã faci lumea laboratorul tãu. îndată ce secretara din biroul tãu demisioneazã, intreab-o de ce? Unul din prietenii tãi vrea sa divorþeze; ascultã-i nemulþumirile. De ce ºi-a luat dentistul tãu o profesie care implicã durerea altora ºi care îi cere sã priveascã în gura oamenilor în fiecare zi? Se poate sã se fi gândit cã se poate îmbogãþi în felul acesta, dar pânã acum el nu a putut sã plãteascã nici mãcar echipamentul. Este uimitor ce îþi vor spune oamenii dacã îi întrebi politicos ºi îi asculþi cu simpatie. Mulþi romancieri þin jurnale sau deseneazã caractere a oamenilor pe care îi întâlnesc, ceea ce este o bunã idee. Grace Metalious, spune cã a populat “Peyton Place” cu prieteni ºi vecini din oraºul ei, ºi toatã lumea pe care ea o ºtia nu a avut nereguli în a-ºi imagina cine erau caracterele dezmãþate ºi destrãbãlate. Ea a pierdut câþiva prieteni, a început sã fi primitã rece de câþiva vecini, dar a scris un roman al naibii de bun.

LoveKey · Administrator Data inscrierii: 29/Oct/2007 Mesaje: 5

1.4. Fã-þi caracterele sã sfârâie

Dacã vrei ca romanul tãu nu numai sã aibã succes ci sã fie electrizant, trebuie sã îl populezi cu mai numeroase caractere dinamice decât statice. Un persoanj poate fi complet rotund, dar totuºi sã fie prea pasiv. Caracterele care nu pot acþiona în faþa propiilor dileme, care fug de conflict, care se retrag ºi suferã fãrã sã lupte, nu îþi sunt utile. Ele sunt statice, ºi majoritatea lor ar trebui sã îi cunoºti si fiecare sã aibã o moarte prematurã chiar înainte de a apãrea în paginile romanului tãu ºi sã ruineze totul. Romanele dramatice cer carctere dinamice, care trãiesc cu mari pasiuni ºi emoþii puternice: senzualitate, invidie, lãcomie, ambiþie, iubire, urã, rãzbunare, maliþiozitate ºi aºa mai departe. Fã-þi caracterele, cel puþin caracterele tale majore, furtuni de fulgere emoþionale.